Documenti storici

Riporto fedelmente alcuni domenti storici in dialetto

PRISISCHIO CI SCRIVE

Caru Diritturu

Si dice: mpariti l'arta e mintila di parta, ed haiu vulutu iu puru cussì fari. Ma ntiennu parrari di l'arta di lu scriviri, pirchì l'arta mia propria nu la puozzi mai lassaru, pi la santa miseria chi mi affriggia. Pirciò haiu pinsatu di scrivivi sulu quannu c’è bisognu: pirciò lu scriviri spissu di tanti porcherie chi vidimu a stu paisu nuostru serva sulu a ti ci arraggiaru lu sangu. Nui pirò mancami di firrnizza: lu populu murmura e si lamenta sempre, ma quannu pò, illu nun fa nente.

Mo simu da capu cu li cunsiglieru: ebbè, vi criditi vui ca li operai nuostri hannu misu siennu? mo lu vidimu! Si loru dassaru i voti tutti quanti a chilli chi su di la parta nostra, na certa cosa si putera fare. Si pu si fannu tirari di la capizza, e vanni a vutari comu vonnu li signuri, lu pieiu è du loro. Mi dispiacia sulu ca ci vannu li poverielli pi lu miezzi, picchì a li pagamienti simu tutti.

Duncu, litturi populani, stativi accorti, mustrati puri na vota c'aviti nu pocu di sangu intra li vene, e datu u votu a chilli chi guardanu l'interessi vuostri.

Pi mo vi salutu, e a rividerci quannu sarà tiempu.

Lu Vuostru sempre

Prisischio                                                  (Il Popolano N.14 del 14 luglio 1888)